Trebuie să mărturisesc de la bun început că n-sm citit în timpul din urmă o lucrare de doctorat atât de complexă și de ambițioasă ca mod de concepție și ca formulă de realizare precum aceasta oferită de Dna Adriana Strâmbu, căreia cu greu i s-ar mai putea aduce unele sugestii și completări. Dânsa s-a străduit s nu lipsească nimic din ingredientele unei lucrări de succes, de la partea teoretică la cea practică, de la abordarea mitologică la literatură, arte plastice sau film și de aici la mărturiile unor informatori, până la o bibliografie cât mai extinsă. N-a pus în paranteză propria experiență de mamă adoptivă a unei lupoaice, care a suferit o traumă la Grădina Zoologică din Baia-Mare, unde o pumă înfometată, vecină de cușcă, i-a retezat pur și simplu unul dintre picioarele din față. Lupoaica a fost îngrijită de doctoranda noastră, care a luat-o acasă și a folosit-o pe post de câine, având ocazia să o țină sub observație mai mulți ani, etapă care a constituit punctul de plecare pentru partea introductivă a lucrării, intitulată la modul sentimental „Recviem lupoaicei mele , Alpha”. Această complexă și rarisimă conviețuire domestică cu o lupoaică i-a oferit șanșa unor observații de durată și a determinat-o să afle cam totul despre lupi … În literatura de specialitate, monografia despre Lup vine să suplinească un gol adânc resimțit și să sistematizeze o imensă cantitate de referințe critice, aducând în pri lan un subiect de mare interes și valoare pentru noi românii …Astfel doctoranda transgresează spațiul strict informativ spre a se lansa în emiterea de ipoteze proprii sau în susținerea altora care au fost trecute cu vederea până acum de specialiști. Meritul ei este acela de a lărgi mult sfera deducțiilor ți a relaționărilor de tip configurativ, subsumând demersului său toate sursele și izvoarele care-i stau la îndemână …Toate aceste incursiuni în istorie, arheologie și antropologie sunt făcute cu o exemplară bună-credință, care o conduc pe autoare să facă afirmații de primă importanță privind stadiul cercetărilor culturii dacice. Dacă are aprecieri demne de toată atenția pentru M. Gimbutas sau J. Balttrusaitis nu același lucru îl exprimă cu privire la cercetătorii români ai problemei, declarând deschis: „Viziunea noastră asupra istoriei este inchistată, rigidă, plină de <<adevăruri absolute>> pe care nimeni nu se mai obosește să le cerceteze, specialiștii români consideră drept fantezii lucrări deja intrate în istoriografia unor țări străine. Adevărul istoric este pur si simplu siluit”… Grija pentru punerea în evidență a tuturor aspectelor prin care mentalul colectiv se raportează la lup este reliefată și prin detalierea funcțiilor magice ale elementelor anatomice ale lupului sau prin aducerea în scenă a legendelor cu pricolici, tricolici sau bosorcoi, repertoriate atât la modul trecut cât și la prezent. Lupul în literatura populară, în relatările dintre basm și legendă, în paremiologie și cimilituri, în lexicografie, în antroponomastică și toponimie, în etnobotanică, în medicină, în portretistica medievală, în heraldică, în arte plastice, cinematografie,, în literatura cultă etc. completează acest impresionant repertoriu de funcțiuni și simboluri care fac din lup cel mai important companion din viața socială, politică și spirituală a românului din zorii neoliticului și până azi …Faptul că subiectul a încăput pe mâna modelatoare și talentată a Adrianei Strâmbu a fost pentru noi o plăcere să lecturăm un text fluent, fără poticneli și ezitări de ordin conținuistic, formal sau gramatical, cu o logică ordonată, organizată, cu accentul pus întotdeauna pe aspectele principale care definesc tematica în cauză, fără digresiuni și denivelări parazitare.
Prof.univ.dr. Mircea Popa
