Aceste adevărate „locuri de memorie” ale lumii transilvănene trebuie, însă, salvate de la uitare, cu tot ce înseamnă marcajele istorice și culturale specifice epocilor care le-au generat. „Omogenizarea” lor (în ansamblul tezaurului folcloric românesc) înseamnă reducerea la tăcere a unei experiențe istorice și a unui timbru existențial în sine, ceea ce au făcut, adesea, studii și antologii din secolul trecut […] Nicolae Bot avea tendința, ca om de știință, să iasă în întâmpinarea subiectelor incomode – și va fi intuit, cu siguranță, această încărcătură a temei alese pentru antologia sa. Era vorba despre un subiect incomod, dar (în viziunea etnologului) și despre un subiect de neocolit.
Ioana Bot, Studiu introductiv