Tragedia celui de-al Doilea Război Mondial, prin ochii unei fetiţe aflate la vârsta marilor întrebări. O serie de 48 de povestiri, spuse de vocea inocentă a unui copil care strabate Europa împreuna cu familia, urmărită de constante incertitudini.
„Îți amintești? Ce frumos era. Totul era atât de frumos. Tu și eu – pe potecă. La adăpostul copacilor. Eu înainte, tu în urma mea. Lumina atunci când ajungeam, razele soarelui răsfirându-se în iarbă. Descuiam, intram. Vedeam că totul e în regulă, toate erau la locul lor. Că nimeni nu călcase pe acolo.
„Livia, fiica unică a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al „Junimii”, este înmormîntată la cimitirul Bellu, lîngă sepultura tatălui său, după o viaţă trăită mai mult pe alte meleaguri. Ei, la vîrsta adolescentină, în deceniul 1880, îi dedicase Creangă primele capitole ale Amintirilor din copilărie, care fac parte din cultura literară românească de bază, întipărită în minţile noastre infantile la începuturile şcolirii. Data morţii Liviei pe care o găsesc în surse biografice este 1946.
„Lucrarea de faţă reprezintă o continuare a unor preocupări anterioare ale autorului referitoare la originea vieţii, cuprinse în cartea intitulată "PULBERE DE STELE: Ipoteze şi teorii privind originea vieţii pe Pământ", ce a apărut la Editura Academiei Române (Tarba, 2014).
