Zonzon Pépette apare la Paris in 1923 la editura Ferenczi, prin intermediul binecunoscutei scriitoare Colette, care avea o deosebita simpatie pentru scriitorul André Baillon. Cartea este tradusa in germana in 1931 cu titlul Zonzon Pépette, das Strassenmädchen, insa doi ani mai tarziu editorul anunta ca toate exemplarele au fost confiscate si arse de nazisti.Intr-adevar, ca si in Povestea unei Marii, in romanul Zonzon Pépette avem de-a face cu un personaj feminin care practica cea mai veche meserie din lume cu o nonsalanta si fara urme de regret. Zonzon este o frantuzoaica ajunsa la Londra, unde face trotuarul incercand sa se fereasca de politisti si sa supravietuiasca in lumea interlopa, in care de altfel s-a adaptat perfect si unde se simte in largul ei.
Zonzon Pépette
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Traducere în limba română, biobibliografie, postfaţă şi note de Maria Măţel-Boatcă. Prefaţă de Chantal Deltenre.
Această naraţiune este o ficţiune, dar ea îşi trage seva din mărturiile tuturor persoanelor întîlnite la Snagov între anii 1990 şi 1993. cartea de faţă trebuia scrisă, ca omagiu şi mulţumire adresată tuturor celor care au acceptat să-mi împărtăşească povestea lor şi care m-au primit cu atâta bucurie şi simplitate.
Chantal Deltenre
Cartea este o incursiune intr-o noua; lume, un microunivers patologic, reprezentat prin spitalul de psihiatrie. Impartit pe sectii si domenii, cu cei aproape cinci mii de ?locuitori? ai lui, spitalul Salp?tri?re apare ca un adevarat oras, este vazut mai degraba familiar decat grav. Lumea spitalului de nebuni se constituie intr-o replica fictional data de Baillon lumii reale, un univers ca o oglinda deformata, redand in forme sarjate realitatea deformata de conventionalism.
Bronisław Wildstein este unul dintre romancierii şi jurnaliştii cunoscuţi în Polonia contemporană, putenic angajaţi în schimbările survenite după căderea sistemului comunist. Atent observator al schimbărilor survenite în societatea poloneză în noul context european, Wildstein surprinde în noul său roman, Casa celor aleşi, ipostaze ale degradării umane, în urma îndepărtării de valorile tradiţionale, fundamentale, aducând de data aceasta în vizorul narativ ceea ce se întâmplă în structura şi organizarea mijloacelor de comunicare în masă. (…)