Zonzon Pépette apare la Paris in 1923 la editura Ferenczi, prin intermediul binecunoscutei scriitoare Colette, care avea o deosebita simpatie pentru scriitorul André Baillon. Cartea este tradusa in germana in 1931 cu titlul Zonzon Pépette, das Strassenmädchen, insa doi ani mai tarziu editorul anunta ca toate exemplarele au fost confiscate si arse de nazisti.Intr-adevar, ca si in Povestea unei Marii, in romanul Zonzon Pépette avem de-a face cu un personaj feminin care practica cea mai veche meserie din lume cu o nonsalanta si fara urme de regret. Zonzon este o frantuzoaica ajunsa la Londra, unde face trotuarul incercand sa se fereasca de politisti si sa supravietuiasca in lumea interlopa, in care de altfel s-a adaptat perfect si unde se simte in largul ei.
Zonzon Pépette
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Cine este și cine se dovedește a fi Konstanty Willemann pe parcursul celor 500 de pagini ale romanului este greu de spus în câteva cuvinte, întrucât întreaga lui identitate e definită de stereotipurile naționale, sociale, etnice, culturale și, nu în ultimul rând, personale. Prin intermediul personajului său, Szczepan Twardoch ironizează prototipul mitologiei naţionale, trufia şi totodată naivitatea polonezilor care continuă să perceapă viaţa în aceleaşi coordonate perimate, depăşite, ale tradiţionalei ideologii patriotice.
Lucrarea este o monografie de sinteză, care îşi propune să prezinte radiografia la zi a celor mai folosite modalităţi de automatizare a proceselor de fabricaţie. Este propusă atât o abordare sistemică, cât şi de detaliu a structurii, a componentelor hardware şi a principiilor de funcţionare ale sistemelor de monitorizare si control a proceselor. S-a urmărit realizarea profilului complet al tehnologiilor folosite la toate nivelurile procesului: supervizor, control şi de câmp.
Subiectele tratate în lucrare:
În timpul anilor săi cei mai creativi, Mircea Mihailescu a fost un inginer remarcabil care s-a ocupat în principal cu probleme complexe de mecanică aplicată a invelitorilor subţiri şi a structurilor spaţiale. Frumuseţea construcţiilor sale se bazează pe autencititatea şi raţiunea structurii lor, pe o simplitate elegantă şi justificarea logică a conceptului. El refuza soluţiile ordinare nu numai în technică.
Traducere din limba franceză de Alina Pelea
Ilustraţii de Laura Poantă
„Într-o seară, deschid fereastra camerei. Vântul mă soarbe, trupul meu deasupra grădinii. Strig: vocea mi se pierde în această mare. Mă poartă către orașul negru.
Curentul e puternic. Mă văd deja strivit de unul din turnurile de apă, uriași de frișcă în întuneric. Sângele meu curge în bazinele cu peștișori roșii, ca nişte mici oglinzi văzute de sus.