Un umanist roman: Teodor Corbea

Un umanist roman: Teodor Corbea
Autori: 
Pret: 
26,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2011
Nr. pagini: 
300
Format: 
A5
ISBN: 
978-973-133-876-7

        Teodor Corbea – una din cele mai interesante personalităţi ale culturii noastre din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi de la începutul celui următor – a lăsat în urma sa un amplu dicţionar latin-român, cea mai mare şi mai ştiinţifică lucrare lexicografică a culturii noastre vechi, o operă care denotă un excellent nivel cărturăresc, comparabil cu cel al contemporanilor săi Stolnicul Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir; o Însămnare pentru solia mai marelui mieu frate pentru vorovirea ce au avut-o cu Turculeţ rohmistru şi cu alţi rohmiştri moldoveni şi pentru răspunsu ce au luat când au fost să să întoarcă înapoi de la crai, transmisă într-o copie făcută de Gh. Tocilescu în Rusia, text colorat, nu lipsit de valoare literară; Psaltirea în versuri, cel de-al doilea text poetic al literaturii române, compusă cândva în jurul lui 1705.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Timpul necesar

 Traducere din limba norvegiană şi note de Ovio Olaru

 

+ info
Teologie fundamentală şi metafizică

    Autorul îşi propune în această carte, să ofere o perspectivă optimistă cu privire la conţinutul „testamentului original”, la tiparul Fiinţei Absolute şi cum din aceasta şi spre aceasta, fiinţa umană „tresare” existând. Autorul explică această „tresărire spirituală” a fiinţei umane din mediul perisabilului şi al muririi în mediul transcendent ţintit, având rostul întâlnirii cu Persoana Divină, cu realitatea existenţei lui Dumnezeu.

+ info
Supravieţuind prin tenis. Cum am învins leucemia şi m-am redescoperit

    O carte dinamică şi inspirată! Nu trebuie să fii atlet sau celebritate ca să apreciezi sentimentele şi emoţiile din această carte… trebuie să fii o fiinţă umană!

+ info
Sub umbrele adânci

    „Îți amintești? Ce frumos era. Totul era atât de frumos. Tu și eu – pe potecă. La adăpostul copacilor. Eu înainte, tu în urma mea. Lumina atunci când ajungeam, razele soarelui răsfirându-se în iarbă. Descuiam, intram. Vedeam că totul e în regulă, toate erau la locul lor. Că nimeni nu călcase pe acolo.

+ info