Cartea aceasta nu pretinde a fi literatură. Ea aduce cu umilinţă câteva pagini în plus la eterna istorie a suferinţei omeneşti. Ca si celelalte opere ale lui Baillon, ea este un act – cum ar fi un examen de conştiinţă sau confesiune. Ca atare, îşi are scopul şi intenţiile în ea însăşi. Un om se caută şi se exprimă. Este greu să te găseşti, iar dacă te găseşti e greu sa fii sincer. De la o confesiune la alta – mai precis de la o căutare la alta – Jean Martin, personajul lui Baillon, revine, se dezice, se contrazice, totuşi mereu mai aproape de implacabilul adevar ce îl atrage şi pe care încă nu-l bănuieşte.
Un om aşa de simplu
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Configuraţii are, între scrierile Ioanei Em. Petrescu, cea mai vizibilă miză teoretică, exprimată cum este, „programatic”, explicit, din deschidere: după un prim capitol, intitulat ca o declaraţie de principii (Poezia ca formă de cunoaştere), capitolul al doilea se ocupă de Nivele configurative în construirea imaginii şi conține o reflecţie teoretică asupra subiectului, pe care capitolele următoare o vor relua și o vor ilustra.
„Structura acestei cărţi-ghid este una logică, bine punctată, tratând iniţial Anatomia ficatului (insistându-se pe mărimea acestuia pe categorii de vârstă), trecând apoi la Fiziologia şi fiziopatologia colestazei, noţiuni moderne, cu aplicabilitate clinică-diagnostică. Cu multă pasiune, autorul prezintă examinările paraclinice necesare diagnosticului sindromatic şi de boală, în cadrul colestazei, subliniind utilitatea investigaţiilor moderne (inclusiv a investigaţiilor histopatologice!)”.(Prof. Dr. Nicolae Miu)
Ediţie îngrijită de Alexandra Blendea şi Marius Mureşan
Sub titlul Clujulși Ardealul în epoca Marii Uniri, cunoscuta editură clujeană Casa Cărții de Științăoferă cititorilor o interesantă incursiune în istoria Transilvaniei și a orașului Cluj, începând din Evul Mediu pânăla începutul perioadei interbelice.
Frumusețea unui oraş, Clujul, în cazul nostru, trebuie căutată prin comparație cu alte oraşe oarecum asemănătoare. Clujul seamănă, arhitectural, dar şi cultural, cu multe oraşe din aria fostului Imperiu, cum ar fi Cracovia, Praga, poate Triestul, dar are ceva în plus față de acestea. Prestigiul Universității, în primul rând, freamătul studenților pe arterele „oraşului-comoară” – cum l-a numit cineva – multitudinea evenimentelor artistice de prima mână, conlucrarea armonioasă a confesiunilor religioase.