Această operă de debut a autorului care va primi Premiul Nobel pentru literatură în 1972, un veteran al războiului, marcat profund de tragediile epocii, este ca un fel de document programatic. În anul în care se încheie seria de procese ale Tribunalului Militar Internațional de la Nürnberg, debutul lui Böll vine să demonstreze că nu toți germanii au fost adepții fanatici ai lui Hitler. Chiar dacă cei mai mulți au tăcut. ”Tăcerea celor care nu spun nimic este îngrozitoare. Este tăcerea celor care nu uită, a celor care știu că sunt pierduți”, afirmă autorul.
Nici tăcerea și nici războiul nu pot să înăbușe valorile esențiale ale umanității. Pentru Heinrich Böll și implicit pentru eroii săi, acestea sunt iubirea și credința religioasă. Orice om are dreptul la o viață omenească. Misiunea artei este să afirme și să transmită acest mesaj și să reziste la toate elementele dezumanizante ale vieții. Heinrich Böll va rămâne credincios acestor valori în toată cariera sa literară.
Sorin Cristescu
***
Heinrich Böll (1917 – 1985) este unul dintre scriitorii germani ai Premiului Nobel pentru literatură (1972) „Am vrut să scriu dintotdeauna, am încercat de timpuriu, însă cuvintele le-am găsit abia mai târziu“, va mărturisi autorul. Firesc, pentru că scriitura lui și a colegilor săi din Grupul 47 (Paul Celan, Sigfried Lenz, Günther Grass, Erich Kästner ș.a.) nu se putea afirma decât în condiții de libertate. Heinrich Böll ne-a lăsat o operă care a reînnoit literatura germană și a exaltat valorile cele mai de preț ale condiției umane: demnitatea și empatia. În motivația juriului care a i-a acordat Premiul Nobel se spune că opera sa „a avut un efect înnoitor în domeniul literaturii germane prin viziunea sa istorică contemporană în legătură cu arta sa de reprezentare, care se caracterizează prin empatie și sensibilitate.”
