Statui de hîrtie. Studii şi impresii asupra literaturii române

Statui de hîrtie. Studii şi impresii asupra literaturii române
Autori: 
Pret: 
47,57 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2018
Nr. pagini: 
294
Format: 
B5
ISBN: 
978-606-17-1275-5

   „Livia, fiica unică a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al „Junimii”, este înmormîntată la cimitirul Bellu, lîngă sepultura tatălui său, după o viaţă trăită mai mult pe alte meleaguri. Ei, la vîrsta adolescentină, în deceniul 1880, îi dedicase Creangă primele capitole ale Amintirilor din copilărie, care fac parte din cultura literară românească de bază, întipărită în minţile noastre infantile la începuturile şcolirii. Data morţii Liviei pe care o găsesc în surse biografice este 1946. În amintirea mea rămăsese, greşit, că pe crucea de la capul mormîntului era înscris 1952. Oricum, de fapt e totuna. Cînd i-am văzut numele pe piatra tombală, era spre mijlocul anilor 1960, eram student şi tocmai descoperisem în ediţia Kirileanu „glosarul” lui Creangă, unde acela îşi tălmăcea vorbele prea „crengeşti” la cererea domnişoarei Livia.

     Magistrul George Călinescu spune undeva că, în biblioteca lui ideală, Homer şi Dante – îmi pare – sînt contemporani, fiindcă amîndoi aparţin unui timp al valorilor absolute, scos din cronologie. Cît despre mine, înaintea mormîntului acestei doamne care la începutul vieţii respirase acelaşi aer cu Eminescu, Caragiale, Creangă, şi pe care aş fi putut-o întîlni şi cunoaşte eu însumi ca pe o străbunică – eu copil, şi ea la finele drumului ei terestru –, realizam dintr-odată, ca o revelaţie, că între mine şi Giganţii secolului de aur românesc, pe care îi situasem întotdeauna în vremuri legendare, aproape ireale şi la fel de îndepărtate ca minunăţiile basmelor, nu era decît o singură mare verigă din lanţul generaţiilor. Straturile istoriei se comprimau, Uriaşii altei vîrste, de dincolo de timpul măsurabil, îmi veneau aproape, în carne şi oase, doar la distanţă de o viaţă eternă. Întindeam mîna în spate şi-i atingeam, prin mijlocirea Liviei Maiorescu. Lor mai întîi şi apoi altor cîtorva, am încercat să le ridic statui sau măcar busturi care să le semene cît de cît, cu puterile mele, pe bîjbîite – şi din hîrtie.

 

                                                                                   * * *

     Se poate ca uneori, în comentariul de la un scriitor la altul, să fi reluat repetitiv idei, şi chiar ca formulările să fie asemănătoare. Faptul nu e nicicum datorat neglijenţei. Dar unghiul meu de vedere, ca principiu estetic, a fost mereu acelaşi, iar genul proxim, numitorul comun între autori chemau aceeaşi schelă de bază în aprecierea operelor. Şi formulările, odată găsite, îmi aparţineau, încît le puteam refolosi acolo unde se potriveau din nou: ar fi fost doar trişerie şi abilitate făţarnică din parte-mi să le costumez în variante sinonimice pe care lectura atentă le-ar fi dat oricum la iveală. Iarăşi, întinderea comentariului asupra operei unuia sau a altuia e în raport nu atît cu greutatea scriitorului în istoria literelor româneşti, cît cu aspectul care m-a interesat sau care m-a făcut să cred că am ceva nou de spus asupra subiectului.”

                                                                                                                                                              Mihai Vornicu

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Cititorul de la 6:27

  Traducere și note de Rodica Baconsky și Alina Pelea

 

  Jean-Paul Didierlaurent (n. 1962) a debutat ca scriitor cu o serie de nuvele, una dintre ele fiind laureată a Premiului Internaţional Hemingway (2010). Cititorul de la 6:27 este primul său roman şi a primit numeroase premii, dintre care Prix Michel Tournier, Prix du Festival du Premier Roman de Chambéry, Prix du Livre Pourpre.

  Până acum, romanul a fost tradus în peste 20 de ţări şi este în curs de ecranizare.

+ info
Ceremonial nocturn. Antologie de proză fantastică

  Thomas Owen, după adevăratul său nume Gérald Bertot, ocupă un loc de seamă în galeria fantaştilor belgieni, alături de scriitori consacraţi ai genului precum Franz Hellens, Jean Ray, Michel de Ghelderode, Jean Muno, Anne Richter. Vocaţia sa pentru fantastic, gustul pentru scene terifiante, pline de încărcătură emoţională, se manifestă încă din copilărie. (Rodica Lascu-Pop)

+ info
Casa sufletului

  Traducere în limba română, biobibliografie, postfaţă şi note de Maria Măţel-Boatcă. Prefaţă de Chantal Deltenre.

  Această naraţiune este o ficţiune, dar ea îşi trage seva din mărturiile tuturor persoanelor întîlnite la Snagov între anii 1990 şi 1993. cartea de faţă trebuia scrisă, ca omagiu şi mulţumire adresată tuturor celor care au acceptat să-mi împărtăşească povestea lor şi care m-au primit cu atâta bucurie şi simplitate.

Chantal Deltenre

+ info
Casa nebunilor

  Cartea este o incursiune intr-o noua; lume, un microunivers patologic, reprezentat prin spitalul de psihiatrie. Impartit pe sectii si domenii, cu cei aproape cinci mii de ?locuitori? ai lui, spitalul Salp?tri?re apare ca un adevarat oras, este vazut mai degraba familiar decat grav. Lumea spitalului de nebuni se constituie intr-o replica fictional data de Baillon lumii reale, un univers ca o oglinda deformata, redand in forme sarjate realitatea deformata de conventionalism.

+ info