Poet belgian, Philippe Jones s-a apropiat de proză în pragul senectuţii. Din cele şase volume apărute începând din 1991, Irina Petraş alege pentru antologia de faţă câteva „ficţiuni” exemplare pentru maniera de lucru a prozatorului – să privesti lucrurile simple cu un ochi proaspăt care să le scoata la iveală „greutatea” şi sensurile profunde.
Cele peste patruzeci de povestiri scurte cuprinse in acest volum tasnesc dintr-un univers de basm neconventional, dintr-o lume pe dos care, neascultand de legitatea „happy-end”-ului, seamana izbitor de mult cu lumea reala, usor mai cruda, mai aspra, mai imprevizibila, tratata cu umor inteleptit si chiar sardonic de un autor ale carui printese, zmei si intreg cadrul fantasmagoric in care evolueaza au o inrudire dureros de dulce cu destinul uman.
Titlul acestei cărţi îmi evocă Arta de-a fi bunic de Victor Hugo. Într-o lume unde cuplurile nu mai au trăinicia de odinioară, bunicii au devenit nişte repere importante, mai ales că ei însoţesc în general mai mult timp viaţa nepoţilor.
Începând să scriu această carte, am devenit conştient de valoarea simbolică pe care i-aş putea-o conferi: cea a unui testament spiritual.
Traducere din limba engleză: Teodora Cucuiet
Îngrijire ediţie, note şi prefaţă: Vasile Lechinţan
Teodor Corbea – una din cele mai interesante personalităţi ale culturii noastre din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi de la începutul celui următor – a lăsat în urma sa un amplu dicţionar latin-român, cea mai mare şi mai ştiinţifică lucrare lexicografică a culturii noastre vechi, o operă care denotă un excellent nivel cărturăresc, comparabil cu cel al contemporanilor săi Stolnicul Constantin Cantacuzino şi Dimitrie Cantemir; o Însămnare pentru solia mai marelui mieu frate pentru vorovirea ce au avut-o cu Turculeţ rohmistru şi cu alţi rohmiştr