Poeme EDGAR ALLAN POE

Poeme EDGAR ALLAN POE
Pret: 
37,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2014
Nr. pagini: 
254
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-0619-8

 Tălmăcire de Liviu Cotrău

 

 

     Poe avea să rămînă pentru unii dipsoman dement, pentru alţii martir al literelor. A fost comparat cu Toma d’Aquino şi cu Goethe, cu Lucifer şi cu profeţii Vechiului Testament. Boem decadent şi sfînt deopotrivă, necrofil notoriu şi poète maudit, faima lui s-a clădit pe ditiramb şi diatribă, pe o dialectică multă vreme ireconciliabilă. Astăzi, geniul său nu mai trebuie apărat. Vîrtelniţa timpului a scos la lumină liniile de forţă ale operei sale polimorfe, încît nu-i exagerat a spune că Poe este unul dintre cei mai citiţi autori, cu influenţa cea mai mare şi mai durabilă; iar secretul acestei influenţe constă în universalitatea spiritului său creator, care a abordat, cu aceeaşi pătrundere şi măiestrie, genuri diverse precum poezia, povestirea fantastică, nuvela poliţistă, romanul ştiinţifico-fantastic (acestea două din urmă chiar invenţia lui), drama lirică, eseul literar, cronica teatrală, pamfletul, satira etc. A fost primul care a proclamat creaţia poetică drept un moment de analiză în care voinţa şi luciditatea strunesc inspiraţia. A propus cel dintîi o teorie a artei în care totul se subordonează calculului şi raţiunii, o artă în care n-au ce căuta hazardul şi „harul divin”.

 

     Destinul literar al lui Poe stă sub semnul poeziei: a debutat, la optsprezece ani, cu versuri şi s-a stins, ca poet, în al patruzecilea an de viaţă, anul celebrelor EldoradoPentru Annie şi Annabel Lee. Într-o scrisoare din 1829, Poe se declara „irevocabil poet”, repetînd, şaisprezece ani mai tîrziu, această profesiune de credinţă: „Pentru mine poezia n-a fost un scop, ci o pasiune”. Doar speranţa – trădată – într-un succes financiar l-a determinat, împotriva voinţei, să abandoneze, uneori, versurile în favoarea prozei. Cu alte cuvinte, idealul său estetic s-a cristalizat în jurul ideii nobile de poezie.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

După ce mă ucizi, stinge lumina

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

+ info
Drumul spre nicăieri

Traducere din limba polonă şi note de Constantin Geambaşu

+ info
Două lumi X 2

   Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.

+ info
Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info