Maitreyi Devi. Povestea adevărată

Maitreyi Devi. Povestea adevărată
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc (3 buc.)
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
170
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1420-9

 Ediţie îngrijită de Mihaela Gligor

 

   Ce nu a mărturisit Maitreyi nimănui, și ce trebuia Maitreyi să-i ierte lui Mircea? Ce anume s-a întâmplat din care ea a spus „doar că m-ai sărutat din întâmplare pe frunte”, în timp ce mama ei „știa tot”? Acest ne-spus, acest secret i-a apăsat pe amândoi ani de-a rândul și mă îndoiesc că el putea fi răs-cumpărat într-un loc precum Chicago în 1973, ori prin cele scrise de ei mai înainte sau după. Eliade a crezut că a salvat, dacă nu chiar răs-cumpărat, secretul dragostei lor prin roman, Maitreyi a crezut același lucru prin contestarea lui violentă în memorialistică, limitând dragostea la spiritual în cartea ei, dar scriind separat poeme aprinse.

                                                                                                                               Sorin Alexandrescu

 

     […] Doamna îmi spune numele său: „Maitreyi Devi”. Străbătut de un fior, o întreb cu prudenţă dacă îl cunoaşte pe Mircea Eliade. Doamna face semn celui de lângă ea să plece (am aflat mai târziu că era nepotul ei) şi îmi răspunde: „Da, eu sunt Maitreyi! Dar nu vă puteam spune acest lucru în prezenţa unei terţe persoane”. Tonalitatea comunicării între noi era dată: cea a unei pudori neobişnuite, pe care aveam să o resimt în momentele şi zilele următoare. […] Era straniu să suprapun fiinţa diafană din roman cu femeia vârstnică din faţa mea. De fapt, ca şi Eliade, eu mă îndrăgostisem de Maitreyi, iar acum, mulţi ani după lectura romanului, o aveam lângă mine, prezenţă inimaginabilă.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Sub umbrele adânci

    „Îți amintești? Ce frumos era. Totul era atât de frumos. Tu și eu – pe potecă. La adăpostul copacilor. Eu înainte, tu în urma mea. Lumina atunci când ajungeam, razele soarelui răsfirându-se în iarbă. Descuiam, intram. Vedeam că totul e în regulă, toate erau la locul lor. Că nimeni nu călcase pe acolo.

+ info
Statui de hîrtie. Studii şi impresii asupra literaturii române

   „Livia, fiica unică a lui Titu Liviu Maiorescu, spiritul director al „Junimii”, este înmormîntată la cimitirul Bellu, lîngă sepultura tatălui său, după o viaţă trăită mai mult pe alte meleaguri. Ei, la vîrsta adolescentină, în deceniul 1880, îi dedicase Creangă primele capitole ale Amintirilor din copilărie, care fac parte din cultura literară românească de bază, întipărită în minţile noastre infantile la începuturile şcolirii. Data morţii Liviei pe care o găsesc în surse biografice este 1946.

+ info
Singuri în Univers?

    „Lucrarea de faţă reprezintă o continuare a unor preocupări anterioare ale autorului referitoare la originea vieţii, cuprinse în cartea intitulată "PULBERE DE STELE: Ipoteze şi teorii privind originea vieţii pe Pământ", ce a apărut la Editura Academiei Române (Tarba, 2014).

+ info