„Aceasta este Evadarea din Timp!”
Era un anumit dor, un regret, dar şi o speranţă în tonul vocii lui, iar ea înţelese că scopul acelei evadări era, pentru el, o căutare fundamentală. O preocupa însă ideea de evadare, în sine, care nu este logică decât în situaţia experimentării ei unice, care se defineşte astfel ca o soluţie definitivă, dar singulară.
„Cineva poartă un secret, îl hrănește înăuntrul său de parcă ar fi un animal care-l devorează, un cancer, celulele care se multiplică în întunericul complet din corp, în întunericul moale și umed, zguduit ritmic ca de o percuție profundă, o conștiință pe care nimeni altcineva nu o cunoaște și în care proliferează la fel ca țesuturile canceroase amintirile obsesive, imaginile ascunse pe care nu le poate împărtăși cu nimeni, care nu-l vor părăsi niciodată, care-l izolează de restul oamenilor.
Cartea de față se înscrie într-o lungă serie de preocupări de a pune în valoare creația lui Lucian Blaga și contextul social-politic și spiritual în care el și-a creat opera.