După ce mă ucizi, stinge lumina

După ce mă ucizi, stinge lumina
Pret: 
29,00 lei
TVA Inclus
În stoc (2 buc.)
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2019
Nr. pagini: 
196
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1482-7

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Violenţa noastră, cea de toate zilele… Violenţa psihologică în familie

 Traducere din limba franceză de Paul Dobocan şi Alexandra Ionel

 

     Toate aceste cuvinte care par inofensive, dar care ne distrug. Tăcerea atât de plină de sens uneori… Violența verbală și psihologică reprezintă o importantă sursă de stres cotidian, dar știm oare de unde provine și cum s-o recunoaștem? Este apanajul bărbaților mai degrabă decât al femeilor? Cum se manifestă în familie și ce efect are asupra copiilor?

+ info
Viaţa mea. Un drum prin sport şi medicină

    Cartea Profesorului Dr. Francisc Sido este cartea unei generații de sportivi ai Științei Cluj („U” Cluj) care s-au realizat dincolo de performanțele sportive deosebite și ca oameni folositori societății, adevărați intelectuali ai Clujului universitar (medici, juriști, ingineri, artişti etc.). 

+ info
Vasile Ladislau Pop. Al doilea preşedinte al ASTREI

 Ediţie, prefaţă şi notă asupra ediţiei de Mircea Popa

 

+ info
Urlet mut

       „Când am urcat la munte, în plină minune a iernii, căutând liniştea şi pacea atât de necesare celor ca mine, celor care încearcă să aştearnă visuri pe hârtie pentru a le împărtăşi cu alţi visători, nici nu mă gândeam că acolo, în locul acela pierdut de lume, s-ar putea găsi încă un suflet rătăcit asemeni mie. Sus, deasupra ultimului pâlc de pădure, care încearcă zadarnic să cucerească încă un petec de pământ într-o bătălie teribilă, plină de victime uscate în picioare, stă refugiul solitar, scârţâind din bârnele sale vechi ca un moşneag pe vreme vitregă.

+ info