A cincea corabie

A cincea corabie
Pret: 
30,00 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2017
Nr. pagini: 
186
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1229-8

Traducere din limba slovacă de Helliana Ianculescu

Romanul A cincea corabie a primit în anul 2011 prestigiosul premiu Anasoft Litera și a fost declarat cea mai bună carte a anului. Până în prezent, a apărut în traducere în opt limbi, inclusiv în arabă și germană. Pe baza motivelor cărții au fost scrise mai multe scenarii studențești, un film de desene animate, o monodramă, un spectacol de teatru. Filmul de lung metraj „A cincea corabie”/Little Harbour al regizoarei Iveta Grófová a fost prezentat în premieră la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în anul 2017, unde a primit Ursul de cristal.

„Ștrandul este uriaș, bărcuțele se găsesc la mare distanță și sunt mici ca niște coji de nucă. Într-o bărcuță stă Peter. În a doua stă Lucia, în a treia Irena, iar cea de-a patra se pare că este goală. (…) După ce în sfârșit ridic picioarele, întind brațele și respir adânc înainte de a face prima mișcare, Lucia, care stă ghemuită în bărcuță, se ridică și rostește numele meu. Insistent și cu voce tare exclamă: Jarko! Și își întinde mâinile spre mine. Mâinile ei tremură sub greutatea stropilor de ploaie. Jarka, vino la mine, repetă. Salvează-mă! îmi spune în șoaptă.

                În clipa aceea, Irena se ridică și scoate un geamăt. Stă întinsă pe fundul bărcuței, cu capul rezemat de o băncuță și cealaltă mână îi atârnă peste margine. Mușchii gâtului i se încordează ca niște odgoane. Jarko, scarpină-mă pe spate, îmi spune, bâlbâindu-se și se lovește cu capul de banca tare din lemn.

                În această clipă, din cea de-a patra bărcuță, se aud plânsetele a trei copii. Doi bebeluși țipă nestăpânit, iar Cristian încearcă să se abțină să nu plângă cu sughițuri. Sunt întinși pe fundul bărcii, ascunși sub băncuțe.

                Caut cea de-a cincea barcă care să fie într-adevăr goală, caut bărcuța care e pregătită pentru mine, care are o cabină cu uși solide și un lacăt în care se potrivește cheia de la portița grădinii. Dar această a cincea bărcuță nu apare în vis.“

 

Monika Kompaníková

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

După ce mă ucizi, stinge lumina

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

+ info
Drumul spre nicăieri

Traducere din limba polonă şi note de Constantin Geambaşu

+ info
Două lumi X 2

   Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.

+ info
Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info