PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2018
Nowa Ruda este un mic oraş din Silezia, o regiune care a fost parte din Polonia, Germania şi fosta Cehoslovacie. Când naratoarea se mută acolo, ea descoperă că totul şi fiecare om are câte-o poveste. Cu ajutorul Martei, vecina sa enigmatică, povestitoarea adună aceste istorii, trasând evenimentele comunei de la întemeiere la vieţile sfinţilor săi, până la un bărbat ce declanşează tensiuni când moare pe graniţă. Iese la iveală mesajul că istoria – nu contează cât de umilă – este infinită: săpând la rădăcinile unei case ori cutărei vieţi, putem vedea legăturile, nu doar cu propriul sine şi visele fiecăruia, ci cu întregul univers.
Casă de zi, casă de noapte
De aceeași autori...
De la aceeași editură...
Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.
Dumitru Augustin Doman
Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.
Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.