Amanții poligloți

Amanții poligloți
Autori: 
Pret: 
40,01 lei
TVA Inclus
În stoc (2 buc.)
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2018
Nr. pagini: 
202
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1374-5

Traducere din limba suedeză de Daniela Ionescu

 

În dimineața următoare am fost trezit de lumina care intra prin ferestre. Mi-am dat suficient timp să mă dezmeticesc. Am rămas în pat şi am văzut-o pe femeia care respira lângă mine. Atunci mi-am amintit de noaptea care trecuse şi am simțit cum un sentiment de neplăcere pune stăpânire pe mine. Trăisem la înălțimea aşteptărilor pe care situația le crease, dar ea mirosise a alcool, iar mâinile îi erau ca de gheață. Împreunarea fusese mecanică şi fără viață, ca un lucru pe care îl faci pentru a venera amintirea altuia, cu totul diferit, sau pentru a ține în viață speranța că mai poate exista şi altceva, cu totul altfel. Nu poți să ştii ce e într-un om până nu l-ai cercetat, ca să spun aşa, în profunzime, iar eu făcusem acum lucrul ăsta. Fusesem mânat de curiozitatea de a le cunoaşte pe bizarele personaje din World Trade Center, dar acum ştiam că povestea bărbatului corpolent, a recepționerei, a cupolei de sticlă şi a plantelor din Canare ajunsese la sfârşit, putea fi sigilată şi arhivată împreună cu celelalte documente ale trecutului. Eram liber.

La asta mă gândeam acum, în timp ce stăteam culcat şi aşteptam să mă trezesc de tot în camera sufocantă de hotel.  Fără să ştiu, mă aflam în mijlocul creației, într-un moment extrem de delicat. Totul continua să meargă pe o cale anume. Nimic nu se schimbase încă din temelii. Nimic nu se transformase în altceva, totul era încă intact şi putea fi păstrat. Făcusem un pas înăuntru, dar puteam încă să mă întorc şi să fac un pas afară. Niciun gest şi niciunul din cuvintele rostite nu sfâşiaseră iremediabil nimic din ceea ce le precedase. Era ca un fel de intricare rebelă de posibilități, în care ambele părţi au rămas şi sunt întregi, dar, dintr-o clipă în alta, una va începe să crească, ca scăpată de sub orice control, pe socoteala celeilalte. Puteam să părăsesc camera de hotel. Încă mai puteam să-mi iau lucrurile şi să mă îndrept către uşă. Femeia n-ar fi încercat să mă oprească. Puteam încă să deschid uşa şi, înainte de a părăsi definitiv camera, să mă întorc şi să spun: 

– La revedere. Poate ne vom mai vedea. 

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

După ce mă ucizi, stinge lumina

   Scriitorul Alexandru Jurcan este un spirit polifonic. El scrie poezie, cronică de film şi teatru, eseu, dar mai ales proză scurtă. În toate genurile, el este lapidar, concentrat, adept vădit al preceptului lui Pitagora multum in parvo. (…) Aproximativ 250 de cuvinte îi ajung autorului, un fel de Cehov de Huedin, pentru a spune o poveste de viaţă tumultoasă, vioaie, antrenantă şi veridică, chiar şi atunci când aceasta ia aspecte suprarealiste sau absurde.

Dumitru Augustin Doman

+ info
Drumul spre nicăieri

Traducere din limba polonă şi note de Constantin Geambaşu

+ info
Două lumi X 2

   Cartea, cu un pronunţat caracter autobiografic, încearcă să zugrăvească într-o primă antiteză România interbelică şi cea de după al doilea război mondial incluzând anii de translaţie către dictatura comunistă şi apoi infernul construit de aceasta. Este o încercare de cronică de familie. Membrii familiei trec prin diferitele etape ale istoriei, destinul lor fiind adânc marcat şi deviat de hazardul acesteia.

+ info
Discul lui Archaeus. Eseuri de praxiologie (II)

   Când răsfoieşti în grabă cartea sau arunci o privire la cuprins, cea dintâi impresie este că ai în faţă o diversitate susceptibilă de incoerenţă şi disonanţă. Eseurile sunt legate însă într-o unitate de două idei: 1) există o asemănare rafinată şi profundă între om şi celelalte vieţuitoare de pe pământ, între natură şi cultură, 2) există o latură de iraţional în ambele sfere de existenţă, în prima sub forma hazardului, în a doua sub aceea a unor trăsături şi tentaţii ce generează un rău sistematic, ca să nu spun natural, în cultură şi civilizaţie.

+ info