Amanții poligloți

Amanții poligloți
Autori: 
Pret: 
40,01 lei
TVA Inclus
În stoc (2 buc.)
Domeniul: 
Beletristică
Editura: 
Casa Cartii de Stiinta
An aparitie: 
2018
Nr. pagini: 
202
Format: 
A5
ISBN: 
978-606-17-1374-5

Traducere din limba suedeză de Daniela Ionescu

 

În dimineața următoare am fost trezit de lumina care intra prin ferestre. Mi-am dat suficient timp să mă dezmeticesc. Am rămas în pat şi am văzut-o pe femeia care respira lângă mine. Atunci mi-am amintit de noaptea care trecuse şi am simțit cum un sentiment de neplăcere pune stăpânire pe mine. Trăisem la înălțimea aşteptărilor pe care situația le crease, dar ea mirosise a alcool, iar mâinile îi erau ca de gheață. Împreunarea fusese mecanică şi fără viață, ca un lucru pe care îl faci pentru a venera amintirea altuia, cu totul diferit, sau pentru a ține în viață speranța că mai poate exista şi altceva, cu totul altfel. Nu poți să ştii ce e într-un om până nu l-ai cercetat, ca să spun aşa, în profunzime, iar eu făcusem acum lucrul ăsta. Fusesem mânat de curiozitatea de a le cunoaşte pe bizarele personaje din World Trade Center, dar acum ştiam că povestea bărbatului corpolent, a recepționerei, a cupolei de sticlă şi a plantelor din Canare ajunsese la sfârşit, putea fi sigilată şi arhivată împreună cu celelalte documente ale trecutului. Eram liber.

La asta mă gândeam acum, în timp ce stăteam culcat şi aşteptam să mă trezesc de tot în camera sufocantă de hotel.  Fără să ştiu, mă aflam în mijlocul creației, într-un moment extrem de delicat. Totul continua să meargă pe o cale anume. Nimic nu se schimbase încă din temelii. Nimic nu se transformase în altceva, totul era încă intact şi putea fi păstrat. Făcusem un pas înăuntru, dar puteam încă să mă întorc şi să fac un pas afară. Niciun gest şi niciunul din cuvintele rostite nu sfâşiaseră iremediabil nimic din ceea ce le precedase. Era ca un fel de intricare rebelă de posibilități, în care ambele părţi au rămas şi sunt întregi, dar, dintr-o clipă în alta, una va începe să crească, ca scăpată de sub orice control, pe socoteala celeilalte. Puteam să părăsesc camera de hotel. Încă mai puteam să-mi iau lucrurile şi să mă îndrept către uşă. Femeia n-ar fi încercat să mă oprească. Puteam încă să deschid uşa şi, înainte de a părăsi definitiv camera, să mă întorc şi să spun: 

– La revedere. Poate ne vom mai vedea. 

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Morfina. Varşovia 1939: femei, droguri şi trădare

    Cine este și cine se dovedește a fi Konstanty Willemann pe parcursul celor 500 de pagini ale romanului este greu de spus în câteva cuvinte, întrucât întreaga lui identitate e definită de stereotipurile naționale, sociale, etnice, culturale și, nu în ultimul rând, personale. Prin intermediul personajului său, Szczepan Twardoch ironizează prototipul mitologiei naţionale, trufia şi totodată naivitatea polonezilor care continuă  să perceapă viaţa în aceleaşi coordonate perimate, depăşite, ale tradiţionalei ideologii patriotice.

+ info
Monitorizarea şi controlul proceselor de fabricaţie

   Lucrarea este o monografie de sinteză, care îşi propune să prezinte radiografia la zi a celor mai folosite modalităţi de automatizare a proceselor de fabricaţie. Este propusă atât o abordare sistemică, cât şi de detaliu a structurii, a componentelor hardware şi a principiilor de funcţionare ale sistemelor de monitorizare si control a proceselor. S-a urmărit realizarea profilului complet al tehnologiilor ­­­folosite la toate nivelurile procesului: supervizor, control şi de câmp.

  Subiectele tratate în lucrare:

+ info
Mircea Mihailescu sau fascinaţia de a construi

    În timpul anilor săi cei mai creativi, Mircea Mihailescu a fost un inginer remarcabil care s-a ocupat în principal cu probleme complexe de mecanică aplicată a invelitorilor subţiri şi a structurilor spaţiale. Frumuseţea construcţiilor sale se bazează pe autencititatea şi raţiunea structurii lor, pe o simplitate elegantă şi justificarea logică a conceptului. El refuza soluţiile ordinare nu numai în technică.

+ info
Mici fabule

  Traducere din limba franceză de Alina Pelea

  Ilustraţii de Laura Poantă

 

    „Într-o seară, deschid fereastra camerei. Vântul mă soarbe, trupul meu deasupra grădinii. Strig: vocea mi se pierde în această mare. Mă poartă către orașul negru.

 

    Curentul e puternic. Mă văd deja strivit de unul din turnurile de apă, uriași de frișcă în întuneric. Sângele meu curge în bazinele cu peștișori roșii, ca nişte mici oglinzi văzute de sus.

+ info