Iese mereu la lumină în paginile cărții acesteia o dragoste nedisimulată față de Cluj, oraș cu vechime de peste două milenii. Amărăciunea neîmplinirilor este mereu dublată de speranța îndreptărilor posibile, iar regretul pentru demolările necugetate și unele decizii pripite și construcții aberante este compensat de încrederea în rațiunea care ar putea domni în viitor. Autorii nu dau sentințe și nu consideră perioada muncii lor, ca arhitecți și constructori în serviciul Cetății, drept „epocă de aur”, dar nu-și pot ascunde mândria de a fi fost și ei între protagoniștii urbanismului clujean. Li se potrivește o veche zicere latină, reiterată cândva de un mare profesor, cu destin trist, al Universității din Cluj. Este vorba despre Silviu Dragomir, unul dintre secretarii Măritei Adunări Naționale de la Alba Iulia, care a scris, spre finalul vieții lui pământești oropsite (după ieșirea din închisorile comuniste), câteva cuvinte memorabile: Fecit quod potui, faciant meliora sequentes! Adică „am făcut ceea ce am putut, să facă mai bine urmașii”. Autorii au făcut numai ceea ce au putut, dar cât de multe au putut să facă! Ei știu și că niciun lucru trainic pe lumea asta nu se face fără mare efort. Un adagiu latin spune că nihil homini natura sine magno labore dat, ceea ce vrea să însemne, pe românește (adică în latina noastră de după două milenii): „Natura nu dă nimic omului fără mare stăruință”. Oamenii Clujului au construit orașul, iar specialiștii s-au străduit, de la o vreme, să-i dea o formă armonioasă. Prin cartea de față avem, în sfârșit, înaintea ochilor un imn frumos articulat, dotat cu o arhitectură impecabilă, închinat efortului de facere, refacere și dezvoltare a Clujului, mai ales în secolul binecuvântat trecut de la Marea Unire.
Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române
Această carte trebuia scrisă. Mă mir că nu a fost scrisă până acum, dar mă bucur că apare într-un moment în care preocupările pentru fenomenele devenirii orașelor sunt mai mult ca oricând, în anii din urmă, în atenția tuturor. Mă refer la Cluj-Napoca, unde efervescența construirii, dublată de nemulțumirile cetățenilor față de multe din rezultatele acesteia generează interes, dezbateri și opinii. Această carte așterne o fundație precisă și fermă pentru ceea ce va urma, din perspectiva cunoașterii preocupărilor complexe și definitorii pe care astăzi le numim urbanism. Ceea ce este în opinia mea partea cea mai valoroasă a contribuțiilor pe care le aduce Urbanism și urbaniști din Cluj ține de modul în care textele și imaginile sale clarifică legăturile dintre practicile urbanismului și formele construite care constituie orașul și oamenii care le-au determinat. Da, orașul este făcut de oameni. Este important însă cine a făcut orașul și cum și-au jucat rolurile diferiții implicați în gândirea și transformarea Clujului (Cluj-Napoca). Este important pentru că doar înțelegând trecutul vom putea să ne raportăm la ceea ce se întâmplă chiar acum și va influența viitorul. Mai mult, vom putea face comparații și ne vom putea chiar da seama cum ar trebui să contribuim, cum să ne poziționăm sau chiar să influențăm, din poziția fiecăruia, ceea ce ar fi bine să se întâmple sau, din contră, ceea ce nu ar fi.
Conf. dr. arh. Șerban Țigănaș
Decanul Facultății de Arhitectură și Urbanism, Cluj-Napoca