Oradea 1900. Un ghid de arhitectură

Oradea 1900. Un ghid de arhitectură
Autori: 
Pret: 
127,28 lei
TVA Inclus
În stoc furnizor
Domeniul: 
Arhitectură
Editura: 
Argonaut
An aparitie: 
2021
Nr. pagini: 
239
Format: 
A4
ISBN: 
978-973-109-932-3

Oraşul Oradea, prin arhitectura sa de la începutul secolului al XX-lea, ocupă un loc bine definit pe harta oraşelor cu arhitectură Secession / Art Nouveau din Europa Centrală şi din România. Prin acest albumghid am dorit să pun în evidenţă, să ilustrez patrimoniul arhitectural, fondul construit al oraşului, din perioada 1898-1920.

Ghidul este o reeditare, cu mici modificări, a celui din 2015 (Ediţia din 2015 este una revăzută a cărţii apărute în 2012 şi a celei publicate în 2010 - Oradea Around 1900: An Architectural Guide. Faţă de ediţiile din 2010 şi 2012 în cea din 2015 am adus câteva corecturi şi informaţii noi, am prezentat câteva clădiri în plus şi am utilizat, în unele cazuri, material ilustrativ nou).

Oraşul de la începutul secolului al XX-lea a fost unul eterogen, cu numeroase clădiri eclectice, dar şi cu numeroase clădiri Secession. Arhitectura 1900 din Oradea este prezentă prin imobilele cele mai spectaculoase şi cunoscute, proiectate de marii arhitecţi, dar şi prin clădirile mai puţin cunoscute, proiectate de arhitecţi, ingineri, meşteri locali.

De aceeași autori...

De la aceeași editură...

Wesselénzi Miklós, promotor al reformismului liberal maghiar din Transilvania (1796-1850)

      „La distanță de aproape două secole se îngăduie, se recomandă chiar redefinirea figurii unei personalități, dacă imaginii pe care i-a făurit-o posteritatea, i se pot adăuga dimensiuni noi, din anumite perspective mai profunde și mai veridice decât cele considerate până acum autentice. Astfel se conturează și personalitatea lui Miklós Wesselényi, ca una care a fost dedicată bunului comun, al colectivității, în mijlocul căreia a trăit și s-a distins, prin angajamentul său, în lupta dusă pentru cauza progresului politic și social.

+ info
MOȚA, pagini de viață, file de istorie

    În condiţiile în care investigaţia istorică era subordonată unor comandamente extraprofesionale ale regimului totalitar, cercetarea regională, monografiile şi mai ales biografiile au fost marginalizate, unele, ce contraveneau liniei partidului - interzise pur şi simplu, în favoarea unor demersuri aşa-zis „generale”, care serveau o istorie oficială. În consecinţă, istoricii au renunţat ori au fost nevoiţi să renunţe la realizarea biografiilor unor personalităţi ale istoriei româneşti.

+ info